To be continued…

… sunt orb, ochii mei larg deschisi refuza sa vada. Sunt trist, desii mintea mea de clown rade incontinuu. Afisez un zambet larg si fericit, ochii mei plang….

 

 

 

 

To be continued…

Avortul

Avortul. Ce este avortul. Efecte secundare grave, fatale ale avortului, urmarile: fizice, psihice, sufletesti, asupra familiei, sociale.
Autor: Dr. Christa Todea-Gross

Ce este avortul stim cu totii: intreruperea voita, la cerere, a unei sarcini nedorite.

Aici nu ne vom referi la avorturile spontane, produse fara voia mamei, din motive medicale, ci doar la cele efectuate in deplina cunostinta de cauza.

Stradania noastra este motivata de dorinta de a va impartasi din experienta acumulata in cadrul spitalelor de ginecologie, si de a va ajuta sa evitati o suferinta care poate lasa cicatrici adanci atat in sufletele cat si in trupurile voastre tinere.

Zilnic se efectueaza avorturi in spitalele de ginecologie dar si in cabinetele particulare si ne este dat sa vedem destul de des cazuri in care fete tinere, datorita unei hotarari luate in mod pripit, ajung in imposibilitatea de a mai deveni vreodata mame. Astfel ele risca sa-si pericliteze viitorul, o familie, o casnicie fericita.

Aspectul medical

Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala, deci o operatie, dar nu este una obisnuita, pe “camp deschis” ci este o operatie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede si nu poate urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mana, se pot intampla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita, sau pot ramane resturi, atat placentare cat si ale fatului, in uter, care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterina, urmata de o hemoragie masiva, care duce deseori la soc hemoragic si uneori chiar la moartea mamei.

Din experienta indelungata a medicilor dar si a preotilor precum si din relatarile facute de mame care au avortat, putem infatisa aici multele consecinte nefaste asupra psihicului. Sindromul post avort cuprinde toate aceste simptome care apar dupa avort, iar aici vom enumera cateva:

* tulburari de somn;
* tulburari in alimentatie;
* tulburari afective;
* depresie;
* ganduri de sinucidere izvorate din tristete, lipsa de speranta, inutilitate;
* destramarea relatiilor interpersonale;
* sindromul “aniversarii”;
* psihoze de scurta durata;
* sentimentul de vinovatie;
* sentimentul de neliniste, se retrage frecvent in consumul de alcool sau/si droguri;
* retrairea avortului etc.

Doctorul Antun Lisec din Croatia relateaza despre consecintele avorturilor asupra mamei, familiei, societatii si a personalului medical. Iata asadar descrierea concisa pe care o face doctorul Lisec, aratandu-ne care sunt urmarile intreruperii vietii unui copil nenascut:

1. Pierderea copilului
Fiecare copil este mai pretios decat orice bogatie materiala din lumea aceasta.

2. Urmarile fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):
• leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale ale mamei, inflamatia uterului, a trompelor, a pelvisului si a intregii cavitati abdominale, starea septica (“otravirea sangelui” ), tromboembolie (cheaguri de sange care blocheaza vasele sanguine);
• obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si ingustarea colului uterin, cresterea frecventei avorturilor “spontane”, predispozitie la nasteri premature, prelungirea nasterii, dereglari in perioada a treia a nasterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienta placentei.

3. Urmarile psihice
Depresii, sentiment de vinovatie, tristete, insomnii si visuri grele, atacuri de anxietate, frustratie, pierderea respectului fata de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia racelii emotionale si a pesimismului, pierderea motivatiei, dereglari sexuale. Pot apare si dereglari comunicationale cu alti oameni precum si cu partenerul de casatorie si cu copiii deja nascuti. Cateodata apar si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoza afectiva, depresie, pierderea memoriei, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitatile desfasurate, predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plans. Daca si tatal a participat la omorarea copilului, aceste urmari apar si la el.

4. Urmari asupra familiei
Datorita urmarilor fizice sau psihice care apar la parinti, apar evident dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei. Pierderea motivatiei, “raceala” emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor, simt si copiii nascuti.

5. Urmari asupra societatii
Societatea ar fi mult mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de traumatismul uciderii copiilor nenascuti. Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta asupra intregii societati. In afara de aceasta, uciderea copiilor nenascuti a dus la o scadere dramatica a natalitatii. Care poate fi viitorul pentru cei care renunta la copii?

6. Urmarile intreruperii vietii copilului nenascut asupra celor care au participat la indeplinirea acestui act
Persoanele care au facut aceasta crima, cum ar fi unii doctori, surori medicale sau farmacisti, sunt afectati de tulburarile psihice deja enumerate. Toate acestea se rasfrang negativ si asupra familiilor lor, dupa cum recunosc ei insisi.

7. Intreruperea vietii unui copil nenascut vine in contradictie cu normele etice
Porunca lui Dumnezeu este: “Sa nu ucizi!”. Aceasta porunca este intiparita in insasi constiinta omului. Fiecare medic, inainte de a primi in mana diploma, a depus un juramant public. Formularea de la Geneva a juramantului lui Hipocrate contine urmatoarea expresie: “Voi respecta in mod absolut viata umana inca din momentul conceptiei sale. declar aceasta liber si in deplina cunostinta de cauza, facand apel la onoarea mea!”

O alta fata mai putin cunoscuta a avortului este o noua metoda folosita de catre medicii ginecologi numita fertilizare in vitro (desi pare paradoxal aceasta metoda implica pe langa fertilizare si avortul). Aceasta metoda a avut primul ei “succes” in anul 1978 la nasterea primului copil “nascut in eprubeta”. Ce se intampla de fapt? Ovulele recoltate de la o mama sterila sunt introduse intr-un mediu chimic fertil (cu plasma din cordonul ombilical). Fertilizarea lor se face cu spermatozoizi recoltati de la sot sau de la un donator sau cu sperma congelata. Embrionii rezultati se aspira cu un tub si sunt transferati in cavitatea uterina a mamei purtatoare. O statistica realizata intr-o astfel de clinica, arata ca din 118 sarcini chimic detectabile, doar 22,5% din sarcini au fost purtate pana la termen. La mai mult de jumatate din paciente apar in primele 3 luni sangerari care de fapt sunt embrionii eliminati, deci avorturi. Proportia de sarcini multiple creste odata cu numarul embrionilor transferati, fiind in medie de 12%. Sarcinile extrauterine sunt in medie de 11%. S-a constatat, de asemenea, o frecventa crescuta a hipertensiunii arteriale asociata acestor sarcini. Aceasta metoda poate genera si boli grave la mame acceptoare (recent au fost comunicate 3 cazuri de SIDA in Australia).

In concluzie, fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza “extra-embrioni” care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut (Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, p. 223).

Aspectul religios

Din punct de vedere religios sindromul post avort reprezinta acea mustrare a constiintei, datorita pacatului savarsit. Vindecarea ranilor produse de acest mare pacat necesita pocainta, nerepetarea greselii, iar apoi iertare prin Sfanta Taina a Spovedaniei si Impartasaniei.

Avortul nu este altceva decat o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului.

Ganditi-va ca noi toti am avut acest drept de a ne naste, mamele noastre ni l-au dat. La randul nostru si noi suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri si pentru nici un motiv din aceasta lume nu suntem indreptatiti sa ucidem un copil pe care l-am conceput.

Veti spune poate ca acest copil nu este inca format. Sa stiti ca nu este adevarat, deoarece din momentul fecundarii, adica a unirii ovulului cu spermatozoidul, zigotul, adica embrionul este deja format si insufletit. Desigur, dupa cum afirma Biserica, aceasta insufletire este o taina pe care numai Dumnezeu o stie, dar argumentele le gasim si ni le arata Biserica in Vechiul si Noul Testament din Sfanta Scriptura, dar le gasim si in scrierile Sfintilor Parinti. Iata cateva dintre ele: in primul rand este porunca data de Dumnezeu tuturor crestinilor: “Sa nu ucizi!” Nu ni se da nici un motiv sa credem ca pot exista circumstante atenuante. Biserica spune clar ca avortul este o crima, deci un pacat de moarte: “Avem om din clipa zamislirii! Si prin urmare avem ucidere de om oricand s-ar face avortul” (Fericitul Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe – cu smerita dragoste).

Canonul 2 al Sfantului Vasile cel Mare, validat de Sinodul VI ecumenic si in care se exprima oficial si autentic gandirea Bisericii, spune: “Cine isi strica fatul prin mestesugire sufera pedeapsa uciderii”, la fel si canonul 8 al Marelui Vasile si 91 al Sinodului V ecumenic privesc avortul ca pe un caz de fapta voita si intentionata si de aceea fixeaza ca pedeapsa pentru faptasi si complici, pedeapsa cuvenita uciderii (idem).

Regretatul Parinte Ilie Cleopa, fost vietuitor in Manastirea Sihastria, ne spune:

“Toate pacatele sunt pacate, dar pruncuciderea (avortul) este mai mare decat toate. O femeie care a facut un singur avort, este oprita de la Sfanta Impartasanie 20 de ani. Este ucidere de om.

Sa nu-mi spui mie, cum venise o femeie: “Da, parinte, dar era numai de o luna”. O luna? Auzi ce spun Sfintii Parinti? “Precum cand tuna si fulgera odata ai vazut lumina fulgerului, odata auzi tunetul asa este si zamislirea pruncului”. Daca Dumnezeu vrea atunci sa zamisleasca un copil, in aceeasi clipa se zamisleste si trupul si sufletul. In aceeasi clipa. Si daca dupa impreunare ai incercat sa impiedici nasterea si sa faci vreun avort, si dupa un ceas dupa ce te-ai impreunat, ucigas de om esti.

Ori ucizi omul de 30 de ani, ori il ucizi la un ceas dupa ce s-a zamislit, tot ucidere este, pentru ca stai impotriva lui Dumnezeu, a Creatorului, care a scris la inceput, ati vazut ce spune Scriptura: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti.

Dumnezeu Atotcreatorul creeaza, cum zice proorocul: “Eu creez duhul omului in pantecele maicii lui”. Si de aceea e o urgie mare pe poporul nostru roman si pe alte popoare; in Franta, in Germania, in Anglia si in America mai tare se practica avorturile, mai mare urgie, si de aceea focul acesta cand incepe va arde fara crutare toate popoarele lumii” (Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol. 11, 2001, p. 66).

In cartea “Darul sacru al vietii”, scrisa de preotul ortodox doctor Pr. John Breck se pot gasi multe argumente impotriva avortului.

Este cunoscut ca Biserica Ortodoxa sarbatoreste zamislirea unor Sfinti: Sfantul Ioan Botezatorul (25 septembrie), a Maicii Domnului (9 decembrie) si a Insusi Mantuitorului (25 martie).

Ce spune Biserica Catolica in legatura cu avortul? Opiniile legate de avort ale doctorului Antun Lisec din Croatia, care este atat de cunoscut in tara noastra datorita cursurilor pe care le-a tinut la U.B.B. Cluj-Napoca, exprima atitudinea ferma a Bisericii Catolice impotriva avortului, a contraceptiei, a sterilizarii, inclusiv impotriva fertilizarii in vitro. Asadar si Biserica Catolica condamna cu vehementa avortul, chiar daca acesta se face inca din momentul zamislirii.

Iata cateva argumente care arata adevarata fata a avortului, care nu mai trebuie considerat o “rezolvare comoda” a unei sarcini nedorite.

Trebuie sa aveti taria sa spuneti un nu hotarat oricarei persoane care incearca sa va convinga ca avortul este un lucru banal, o simpla operatia care trece si nu lasa nici o amprenta in constiinta voastra!

Date statistice

Mortalitate prin avort. Numarul de avorturi efectuate in tara noastra in diferite perioade:

* mortalitatea prin avort: in Romania in 20 de ani, cand avortul nu era legalizat, analiza dinamicii mortalitatii prin avort, arata o crestere marcata, cu un ritm mediu anual de 2,7 la mie in aproape 30 de ani (1960-1989); mortalitatea prin avort a crescut de la 0, 17 la mie (in anul 1965) la 1,50 (in 1989) (Prof. Dr. Vasile Luca si Dimitrie Nanu, Anticonceptie. Anticonceptionale, p. 66)
* numarul de avorturi din tara noastra efectuate in perioada 1989-2000, deci dupa legalizarea avortului sunt in numar 11.000.000. Numai in anul 1990 s-au efectuat un milion de avorturi in Romania. La nivelul judetului Cluj, dupa statisticile din 1997 s-au efectuat 3221 de avorturi.
* in Clinica de Obstetrica-Ginecologie II Cluj, se efectueaza in medie 4-5 avorturi pe zi (statistica rezultata in urma consilierilor facute de noi in perioada 15 iulie – 1 octombrie).
* in cadrul consilierilor facute de noi in Clinica de Obstetrica-Ginecologie I Cluj (1 octombrie 2001 – 1 martie 2002), am constatat ca se efectueaza in medie 8 avorturi pe zi, ceea ce inseamna aproximativ 2000 pe an. De aici rezulta ca numarul avorturilor a crescut vertiginos iar din statistica facuta de noi, un procent de 15% sunt eleve si studente!!!

Pe plan mondial, Romania continua sa fie in frunte in ceea ce priveste avorturile, inregistrandu-se o rata de 3 avorturi la fiecare nastere vie.

 

 

 

Tipuri de profesori

În scurta mea experienţă cu profesorii de curs am întâlnit diferite tipologii.

• Tipul profesorului plictisit: Vine la curs fără niciun chef, îţi citeşte slideurile, e foarte deranjat atunci când îl întrebi ceva.
• Tipul profesorului părinte: Un om foarte strict, explică extraordinar de bine, repetă unele chestii să fie sigur că le-ai înţeles, vorbeşte cu calm, nu-i plac în mod deosebit întrebările.
• Tipul profesorului modern: Vine la curs cu ultimele gadgeturi din dotare, cursul e 2.0 (foarte interactiv), explică foarte bine, caută animaţii sau uneorile le face pentru a explică mai bine.
• Tipul profesorului frustrat: Vine la curs destul de supărat, uneori mai discută despre colegii lui cu studenţii, cursul se desfăsoară anost. (cam la fel ca la profesorul plictisit)
• Tipul profesorului diriginte: Primele 10 min de curs constau într-o discuţie liberă cu studenţii, e destul de apropiat cu studenţii, predă foarte bine, nu este deranjat de întrebări.
• Tipul profesorului magnetofon: Parcă vine de acasă cu lecţia învăţată pe de rost, dictează repede şi cam tot cursul, nu explică mai nimic.
• Tipul profesorului glumeţ: Face unele glume mai mult sau mai puţin deplasate, la majoritatea râde singur, uneori râzi din compasiune.
• Tipul profesorului somnifer: Indiferent la ce oră e cursul, indiferent ce ai face nu poţi să nu dormi.

 

…I’m ready for the funeral !

 Nu toate zgarieturile sunt vizibile, nu toate ranile sunt vindecabile, deaceea uneori pur si simplu nu poti ghici durerea ce se-ascunde inantrul trupului de om.

 

 

1.

2.

3.

4.

5.

6.

O dimineata aproape perfecta !

…Dupa o noapte grea, neputand sa inchid nici macar un ochi … o noapte in care doar m-am invartit in pat cu scopul de a adormi … urmeaza si o dimineata frumoasa.Afara foarte frig, yey, ador frigul .In casa … o temperatura aproape perfecta.Intr-un pat mare, aproape perfect, langa mine cu Tigru, o pisica … aproape perfecta.Care aproape ca a adormit, aproape perfect, ascultand … niste albume de Jim Brickman, aproape perfecte … O cana de ceai fierbinte, aproape perfecta.Citind ceea mai perfecta poveste, scrisa de ceea mai perfecta persoana, hihi

Da, o dimineata fara stres, fara facultate, fara graba … doar …eu si … desigur Tigruuu , aproape perfect, nu-i asa ? ^^

Desigur ca e APROAPE perfect, deoarece ceva important mai lipseste, sau mai bine zis … Cineva ! Acel cineva, care ar face ca tot ce e aproape perfect sa fie mai mult ca perfect, acel cineva care ar face ca temperatura sa fie perfecta, ca patul mare sa fie perfect, ca pisica sa fie perfecta, ca Jim Brickman sa fie perfect, ca ceaiul fierbinte sa fie perfect, ca dimineata asta sa fie … mai mult ca perfecta.

O dimineata aproape perfecta e abia atunci perfecta cand printesa mea scumpa, e aici.

Ea, ea lipseste cel mai mult in acest moment … sunt sigur ca va veni ziua cand ma voi trezi si voi putea spune: “Aceasta dimineata e mai mult ca perfecta !”

Acum, deja am “pierdut” prea mult timp din pacate, si trebuie sa parasesc acest pat cald , deoarece laptopul din pacate are nevoie de hrana (baterie) iar Tigru … si lui cred ca deja ii e foame.

Va doresc tuturor sa aveti o dimineata cat mai perfecta ! >:D<

 

Cred ca si el pare sa fie multumit de aceasta dimineata, haha, voi ce ziceti ?

Cum sa-ti rezolvi problemele

Cu toţii suntem obişnuiţi să spunem că: „avem probleme”: probleme personale, de familie, socio-economice etc. Uneori însă ne-am obişnuit să considerăm probleme chiar şi orice nevoie sau dorinţă. La tot pasul „probleme”. Dar câţi se gândesc că aceste probleme sunt o reflectare a propriei lor persoane? Câţi ştiu că problemele nu sunt în exterior ci în interior? Câţi ştiu că noi atragem ca problemele să se manifeste în viaţa noastră? Noi atragem anumite conflicte, anumiţi oameni în viaţa noastră, anumite experienţe. Vestea bună este că problema deţine în sine şi răspunsul, calea de urmat sau cauza care a generat-o.  Dr. Ihaleakala, psiholog din Hawaii spune că noi suntem 100% cauza problemelor şi tot noi deţinem 100% responsabilitatea ca ele să nu mai existe.

 

O terapie universală: „Ho – oponopono”

 

Dr. Ihaleakala Lew Len a avut şansa să cunoască filozofia şi metodele tradiţionale ale vechilor kahuna din Hawaii şi să aplice aceste învăţături simple dar miraculoase cu un remarcabil succes în cadrul profesiei sale. Dar despre ce este vorba?

Dr. Ihaleakala a acceptat un post ca psiholog clinician la Spitalul de Stat din Hawaii, spital care avea o secţie de pacienţi bolnavi psihici foarte gravi. Ei purtau cătuşe la mâini şi la picioare şi în ciuda tratamentului şi intervenţiilor psihologice, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceşti pacienţi violenţi cărora nu reuşeau să le facă faţă.

În ciuda acestui fapt Dr. Ihaleakala a reuşit ca în patru ani să stabilească situaţia pacienţilor săi astfel că pavilionul a trebuit să fie închis. În acest timp însă nu au crescut dozele de medicamente, ci din contră au scăzut simţitor, cătuşele cu care erau legaţi nemaifiind necesare la scurt timp după începerea terapiei.

 

Care este secretul?

 

Nu o să vă vină să credeţi dar în acest timp doctorul nu numai că nu a vorbit cu pacienţii săi, dar nici nu i-a văzut. Şi atunci? Secretul constă în aşa numita tehnică „Ho- oponopono”, învăţată de la o femeie kahuna şi care tradusă înseamnă „a corecta o eroare”. Metoda este simplă şi are la bază de asemenea o teorie simplă. Dr. afirmă: „întreaga lume este creaţia ta”, este creaţia gândurilor tale. Tot ceea ce ţi se întâmplă ţie sau celor din jurul tău e rodul gândurilor tale, de aceea tehnica constă în a lucra cu propria persoană, nu cu ceilalţi. Doctorul s-a închis în biroul lui şi tot ce a făcut, după ce s-a informat despre fiecare pacient în parte, a fost să facă curăţenie în interiorul lui, să afle cauza în interiorul lui. Apoi să repete încontinuu: „Îmi pare rău. Te rog iartă-mă.”

Lucrând astfel asupra a mii de persoane, doctorul a demonstrat că orice problemă, boală, neajuns sau dezechilibru care se manifestă la propria persoană sau la alţii pot fi corectate lucrând asupra propriei persoane.

 

Cine sunt Eu?

 

Se ştie că aproximativ 90% din comportamentul nostru este determinat de subconştient, de impregnările care au loc de-a lungul vieţii şi care acţionează ca nişte programe pentru noi. Subconştientul acumulează toate informaţiile pe diferite căi: vizual, auditiv, kinestezic etc.chiar dacă noi nu suntem conştienţi de ele. Conştientizăm, conform unor aprecieri făcute, de aproximativ 200 de milioane de ori mai puţine informaţii decât prelucrează creierul nostru. Însă ce acumulăm în subconştient îşi spune cuvântul la un moment dat prin comportamentul nostru, prin modul cum gândim, cum ne relaţionăm.”Bine, bine! poţi spune. Am înţeles că subconştientul are un rol important în viaţa personală, dar ce legătură am eu dacă cel de lângă mine se comportă ciudat sau e bolnav, trist sau mânios etc.” Ei bine, vei fi surprins să afli că are legătură şi cu tine.

Jung vorbeşte de subconştientul colectiv: tot ceea ce gândim, facem, percepem, experimentăm este transmis, înmagazinat la nivelul memoriei universale, în acest subconştient colectiv şi receptat în mod inconştient sau conştient (clarvăzătorii) de către ceilalţi. Experimente realizate pe şoareci demonstrează acest lucru: dacă un şoarece avea nevoie de timp să înveţe drumul corect printr-un labirint, pentru a descoperi brânza, ulterior toţi şoarecii, chiar şi cei nou născuţi descopereau din prima drumul corect (au primit deja acea informaţie în mod inconştient). Astfel că ai o responsabilitate prin ceea ce spui, faci sau acţionezi nu doar asupra ta sau a celor din jurul tău, ci chiar asupra întregii lumi.

 

Eu pot schimba lumea?

 

Mulţi au un vis: să schimbe lumea. Poate şi tu te numeri printre ei. Însă dacă pentru mulţi pare un vis irealizabil acest lucru, Dr. Ihaleakala ţi-ar spune că nu şi pentru el. Tu chiar poţi schimba lumea. Însă nu poţi schimba lumea dacă nu te schimbi pe tine. Totul începe cu tine. Când te confrunţi tu sau cei din jurul tău cu o problemă, e important, spune doctorul, să afli răspunsul la o întrebare: „Ce anume din ceea ce e în mine a generat sau a atras acea problemă?” Ceea ce urmează e să ştergi gândurile responsabile de apariţia problemei. Cum?! Cerându-ţi iertare încontinuu. „Îmi pare rău. Te rog iartă-mă.” Vei ştii că această metodă are efect când la un moment dat vei simţi o stare de iubire, iar iubirea va fi cea care vindecă şi înalţă. Reuşind astfel să înconjuri fiecare persoană sau situaţie cu iubire îţi vei creşte nivelul de conştiinţă, vei evolua.

 

 

Cum îmi schimb nivelul de conştiinţă?

 

În filozofia Kahuna se recunoaşte că în procesul Ho-oponopono sunt incluse trei părţi ale Eului (subconştient, conştient şi supraconştient) acestea fiind şi cheia deschiderii porţii către Identitatea de Sine. Subconştientul este echivalent, în tradiţia kahuna, cu starea de „copil”; conştientul cu „mama”, iar supraconştientul cu „tatăl”. Când „întreaga familie” este aliniază, persoana este în ritm cu Dumnezeu, cu Divinitatea, iar viaţa ei începe să curgă. Aceasta este ceea ce face Ho-oponopono: să restabilească echilibrul la nivelul persoanei (a individului) şi apoi în întreaga creaţie. Cum? Apelând la ajutorul supraconştientului. În psihologie se vorbaşte mai mult de conştient, subconştient, inconştient şi se neglijează acea parte care comunică şi primeşte informaţii de la Inteligenţa Divină – supraconştientul.Când apare o problemă şi întrebi: „Doamne ce anume din mine a cauzat această problemă, supraconştientul care este conectat la Inteligenţa Divină îţi va oferi răspunsul. Nu este treaba ta cum vei afla răspunsul dar acesta va veni. Pe urmă tot ce trebuie să faci e să-ţi ceri iertare în gând faţă de acea persoană, situaţie până când simţi iubire. Apelând la mintea supraconştientă faci curat. De exemplu, iubeşti pe cineva şi în mod evident eşti conştientă că relaţia nu poate continua din diferite motive. Însă ceea ce nu-ţi explici nici tu este de ce la modul raţional eşti de acord că nu vă potriviţi, dar emoţional tot la el te duci, către el se îndreaptă toate gândurile şi emoţiile tale. De ce!? Pentru că există nişte impregnări, programe la nivelul subconştientului care te fac să cauţi din nou prezenţa acelei persoane în ciuda evidenţelor. Acest aspect arată o conexiune slabă cu propria persoană. De aceea tehnica Ho-oponopono este şi o tehnică de descoperire a propriei identităţi în care sunt integrate toate aspectele: Inteligenţa Divină, supraconştient, conştient şi subconştient.

 

            Deci…

 

Gândurile noastre sunt cele care generează problemele. Însă nu gândurile sunt problema ci energia cu care sunt însoţite aceste gânduri. Ceea ce face Divinitatea este să neutralizeze aceste gânduri, această energie şi să aducă lumină şi iubire.

Se cunoaşte astăzi faptul că cuvintele acţionează inclusiv la nivelul ADN-ului, cuvintele sunt încărcate de energie, cuvintele ne transformă. Astfel după Dr. Ihaleakala cuvintele care contează cela mai mult în viaţă sunt:”Iartă-mă”, „Te iert”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”. Dr. Byock spune că nu trebuie să te îmbolnăveşti sau să mori pentru a folosi aceste cuvinte şi a te ajuta să creşti.

 

            Mai există probleme?

 

Privite din acest unghi „problemele”, ele nu mai sunt probleme, ci căi de a-ţi depăşi graniţele, de a evolua. Richard Bach spunea: „Nu există probleme în care să nu fie ascuns un cadou pentru tine. Întâlneşti probleme pentru că ai nevoie de cadourile lor.”

Demascarea Industriei Muzicale

Va prezint acest documentar in care veti vedea detaliat, ceea ce subconstientul nostru aude si vede in “hiturile” din zilele noastre.

Toti ascultam melodiile lor, si multi nu ne dam seama ca aceasta contin: satanism, droguri, bani, sex si foarte multa violenta + indemnarea la folosirea lor.Cred ca merita sa va faceti timp 2 ore ca sa-l vizionati.Ei controleaza totul din umbra.